Un japonez:Yasunari Kawabata (1899-1972)

Yasunari Kawabata (川端 康成, Kawabata Yasunari), nascut pe 11 iunie 1899 la Osaka, decedat pe 16 aprilie 1972 la Zushi

 

Yasunari Kawabata, scriitor japonez, n. in 1899 la Osaka, d. in 1972. A obtinut premiul Nobel pentru literatura in 1968. Pe langa romanele care i-au adus celebritatea (O mie de cocori, Sunetul muntelui, Frumoasele adormite), Kawabata a scris, de-a lungul intregii sale cariere literare, povestiri foarte scurte - Tenohira no shosetsu- “Povestiri care incap in podul palmei”. Om secret si complex, profund atasat traditiei culturale a tarii sale, Kawabata a fost, in egala masura, un “modernist”, fin cunoscator al literaturii occidentale. Obsedat de cautarea frumusetii absolute, de solitudine si moarte, Yasunari Kawabata s-a sinucis in 1972, la varsta de 72 de ani, prin inhalare de gaz.

Opera (trad. romana)

Tara zapezilor,

Vechiul  oras imperial

O mie de cocori

Sunetul muntelui

Valsul florilor

Maestrul de go

Frumoasele adormite 

Dansatoarea din Izu

Lacul

Frumusete si intristare

Ion

==================================

Uite ce amintiri imi straneste lectura ta din ultimul Kawabata aparut la noi: in 1973, eram student in anul III, la romanice. Un coleg cu interese culturale orientaliste discuta doct cu niste colege pe scara dintre etaje, la Universitate, despre editia din Biblioteca pentru toti din Kawabata, Zbor de pasari albe si Vuietul muntelui, sustinand ca titlul corect este O mie de pasari albe sau O mie de cocori. Intru si eu in discutie, cu suficienta varstei, dandu-mi cu parerea despre o carte si un autor despre care auzeam prima data. Apoi am citit cartea cu pricina.Tot in Bucuresti, la libraria Cretulescu, am rasfoit o editie in franceza a romanului Tara zapezilor, Pays de neiges, dar nu am avut bani s-o cumpar. Prin 1975, am vazut fragmente din filmul turnat dupa carte: nu se intampla nimic, ningea tot timpul. Dupa ani, intrun almanah prapadit, am dat peste romanul Jucatorul de go (Maestrul de go) care m-a frapat. Apoi am mai citit Frumusete si intristare, in traducerea lui Sorin Marculescu si Frumoasele adormite, in traducerea  Verei Focseneanu, fiica lui Leon Levitchi, profesoara care a pregatit-o pe A. pentru o vreme. Imi amintesc si de Fata din Izu.
Editia din lacul pe care ai amintit a aparut recent, dar nu am citit-o inca. Mi-e rusine. Premiul Nobel ar trebui sa-l primeasca D., pentru faptul de a-mi fi starnit amintiri troienite, sensibilitati tocite...cele o mie de pasari albe ale memoriei.

Ion

in literatura, un lac poate fi mai impresionant decat un ocean,
un cocor ...decat un vultur
o trusa de scris lacuita...decat un laptop
o piculina...decat o trompeta.

Mesaj D.

Incintat ? Kawabata ma face sa-mi pierd ratiunea cu buna stiinta,umblu drogata de starea lui de spirit cercetatoare si indecisa,mereu cu privirea in urma de teama urmaritorilor fara tinta si tentat, numai tentat, sa comita un gest sau sa duca la capat un gind...Nu stiu daca este in transa sau se joaca voit  cu intelectul meu,nu stiu daca testeaza onestitatea editorilor sau isi manifesta nebunia deschis,ma demoralizeaza, neoferindu-mi in schimb intelepciune si experienta .Simbolurile ,daca exista, imi sint inaccesibile si opace.Poetica picioarelor oribile,incovoiate ,cu degete lungi si gheroase nu ma satisface estetic. Erotica din ''Bratul''este morbida si nu numai.Poate ca sint in legitima aparare,poate ca arghezianul ''din bube, mucegaiuri si noroi...'' din mintea mea nu e capabil sa sescifreze frumusetea.Si poate ca habar nu mai am sa citesc proza de elita.........Kawabata  este un impact cu suferinta fara scapare,imi sta  pe bancuta intre Soutine si Van Gogh,in loc sa vina la intilnirea de suflet........

===============================================

On l'aura compris, dans ses romans et dans ses nouvelles, Kawabata est avant tout un poète. A l'analyse, il préfère l'intuition, à la grande fresque, le tableau intimiste, aux péripéties, la subtilité du regard. Laisser aux images les plus simples, aux gestes les plus quotidiens le soin de dire toutes les instances de l'être, voire l'intuition de l'au-delà: l'intrigue ne vaut que par les images, et les images ne sont pas un décor; tout est signe, dans la discrétion et la plénitude.

Il se donne la mort le 16 avril 1972 à Zushi
 
Ion a citat

===========================================

Mesaj D.

Caut ceva in tonalitati de piculina, ca sa nu te contrazic, imi si place...

Lectura mea e dirijata de cumparaturile unei prietene din Bucuresti, prietena inversunata sa ramina in aerul vremii.LACUL lui Kawabata m-a catapultat in universul masculin- obsedat,fara busola si fara pretentii ( inca n-am sesizat motivul pentru care a primit Premiul Nobel,dar eu sint desteapta,aflu pina la urma !!) In subsidiar ,galeria femeilor japoneze,care filozofeaza pe vesnicul motiv al banului,in contact fals -jigarit-meschin cu universul masculin-obsedat -de-teama-dezmatului-posibil. Un fel de Corabia nebunilor , in alt registru. Observa, te rog, scara la care ma aflu.In timp ce tu calatoresti in timp si pe mari, eu ma aflu pe marginea unui LAC  !! Si acela al amintirilor unui japonez ! Mi se potriveste ! 

  
==============================================================

I. canta la trompeta, D. la piculina.
I. e retoric, D. e fina.
In acest moment, I. citeste /reciteste (leganat de valuri): Stefan Zweig, Sahistul; Gilbert Sinoue, Un vapor pentru infern; Katerine Anne Porter, Corabia nebunilor. Elemente comune: punti, cabine, transatlantice, sensuri.
D. ce citeste?