Hannah Arendt (1906-1975), filosof, politolog si jurnalist american de origine germana. S-a nascut la Hanovra, intro familie de evrei asimilati. 18 carti si numeroase articole cu o tematica diversa, de la epistemologie si ontologie la totalitarism, o plaseaza pe A. Arendt in zona superioara a excelentei intelectuale in sec. XX. Studii la Universitatea din Marburg, unde studiaza filosofia cu Martin Heidegger (cu care are o relatie romantica) apoi la Freiburg, cu profesorul Edmund Husserl. In 1925, isi da teza de licenta cu Karl Jaspers. Arestata si detinuta pentru scurt timp de Gestapo pentru strangere de informatii referitoare la persecutiile antisemite, paraseste Germania in 1933. Traieste temporar in Cehoslovacia, Elvetia si Franta, dupa care emigreaza in Statele Unite, via Portugalia. I se retrage cetatenia germana in 1937; devine cetatean american in 1950, cand reia legatura cu mentorul ei, M. Heidegger, pe care il apara de acuzatiile de filonazism in timpul rectoratului la Universitate din Freiburg. Visiting professor si profesor asociat la universitatile Berkeley, Princeton, Chicago, Yale. In 1961, asista la procesul intentat lui Adolf Eichmann ca reporter trimis de publicatia americana The New Yorker. Intr-o scrisoare catre Jaspers, face remarci caustice referitoare la evreii sefarzi si askenazini din Israel, al caror orientalism ii repugna. A murit la varsta de 69 de ani, in urma unui atac de cord, in 1975.
In prima sa carte majora, Originile totalitarismului (1951), Arendt afirma ca totalitarismul este o noua forma de guvernare, radical diferita de formele de tiranie, despotism sau autoritarism cunoscute in istorie. Situand pe acelasi plan regimurile mazist si comunist, Arend sistematizeaza si aprofundeaza conceptul de totalitarism, existent in reflectia politologica inca din anii 30. Pentru Arendt, totalitarismul este, inainte de orice, o miscare, o dinamica de destructurare a realitatii si a structurilor sociale, mai mult decat un regim fix. El este “international in organizare, universal in intentiile sale ideologice, planetar in aspiratiile sale politice”
In conditia umana (1958), o carte la fel de influenta ca prima, dupa unii comentatori, Arendt examineaza diferentiat conceptele politice si cele sociale, teoria actiunii politice, sciziunea spatiului activitatii umane in domeniile privat si public.
Men in dark times e alcatuita dintr-o suita de eseuri despre figuri marcante ale sec.XX: W. Benjamin, K.Jaspers, Hermann Broch.
Eichmann la Ierusalim. Raport despre banalitatea raului (1963). Raul radical, conceptualizat de Kant, e opus raului ca efect al absentei gandirii, al supunerii oarbe si al conformismului. Accentele critice la adresa organizatorilor procesului si a comportarii unor oficiali evrei membri ai consiliilor evreiesti controlate de nazisti (judenrate) in timpul Holocaustului, pe care ii acuza de colaborationism, au provocat reactii de animozitate si repros din partea unor intelectuaali evrei de marca (Gershom Sholem), care au acuzat-o de raceala si lipsa de empatie.
In On violence (1970), Arendt distinge intre violenta ca manifestare a puterii constiente de sine si violenta nascuta in sanul birocratiei impersonale si deresponsabilizate etic (cazul Eichmann). Cartea propune o analiza a naturii cauzelor si semnificatiei violentei in a doua jumatate a secolului XX, bazata pe reexaminarea relatiei dintre razboi, politica, violenta si putere.
The life of the mind (1978) este o carte postuma, in care Arendt face o analiza a activitatii mentale a omului in termeni de gandire, vointa si judecata, in vederea elaborarii unui nou concept al constiintei.
Mostenirea arendtiana. Conceptia despre totalitarism, notiunile provocatoare: banalitatea raului, puterea impersonalului actiunea politica, criza culturii, etc. continua sa suscite pozitionari pro si contra, contestari si reevaluari analitice. Unele concepte explicative (republica plebiscitara, masificarea si disparitia claselor ca explicatie a aparitiei si subzistentei nazismului si comunismului, suprimarea medierii intre lider si mase) sunt contestate/relativizate azi de unii istorici (Ian Kershaw) din cauza contradictiilor lor interne si a perimarii lor documentare in raport cu stadiul actual al cercetarii istoriografice.
Opera (selectie)
The Origins ofTotalitarianism (1951), Revised ed., Schocken, 2004.
The Human Condition, University of Chicago Press, 1958.
Between Past and Future: Six exercises in political thought,Viking, 1961 (Two more essays were added in 1968)
On Revolution,Viking, 1963.
Eichmann in Jerusalem: A Report on the Banality of Evil, 1963, Viking, 1968.
Men in Dark Time,s Harcourt, Brace and World, 1968.
Crises of the Republic: Lying in Politics; Civil Disobedience; On Violence; Thoughts on Politics and Revolution ; Harcourt, Brace, Jovanovich, 1972.
The Jew as Pariah: Jewish Identity and Politics in the Modern Age, 1978.
Life of the Mind, unfinished at her death, two vols., Harcourt Brace Jovanovich, 1978
The Life of the Mind, Harvest Books, 1981
Hannah Arendt / Karl Jaspers Correspondence, 1926–1969, Harcourt Brace Jovanovich, 1992.
Essays in Understanding, 1930–1954: Formation, Exile, and Totalitarianism, Ed. Jerome Kohn Harcourt, Brace, 1994).
Love and Saint Augustine, The University of Chicago Press, 1996/1998.
Lectures on Kant's Political Philosophy, The University of Chicago Press, 1992.
Within Four Walls: The Correspondence between Hannah Arendt and Heinrich Blücher, 1936–1968, Harcourt, 1996.
Responsibility and Judgment, Schocken, 2003.
Hannah Arendt and Martin Heidegger. Letters, 1925–1975, Harcourt, 2004.
The Promise of Politics, Schocken, 2005.
Arendt und Benjamin: Texte, Briefe, Dokumente, Suhrkamp Verlag, 2006.
The Jewish Writings, Schocken Books, 2007.
Trad. in romana
Originile totalitarismului (1951), Humanitas, 1994, ed. II, 2014.
Intre trecut si viitor (1961), Antet, 1997.
Eichmann în Ierusalim. Un raport asupra banalității răului (1963), All, 1997; Humanitas, 2008.
Crizele republicii (1972), Humanitas, 1999.
Hannah Arendt si Martin Heidegger. Scrisori. 1925-1975 si alte documente, Humanitas, 2007.
Condiția umană (1958), Ideea, 2007.
Fagaduinta politicii, Humanitas, 2010.
Viata spiritului, Humanitas, 2018
Ultimul interviu si alte convorbiri, Humanitas, 2018
===============================================================================
Traducere de S.G. Drăgan
În 1973, Hannah Arendt devenea prima femeie care conferenția la prestigioasele Gifford Lectures, o serie anuală de conferințe inițiată în 1888 ce urmărește „să promoveze și să răspândească studiul teologiei naturale în sensul cel mai larg al termenului“, îmbinând știința, filozofia și spiritualitatea. Pregătindu-le pentru publicare, Hannah Arendt și-a extins ulterior prelegerile, însă nu a apucat să ducă lucrul la bun sfârșit – cartea despre „Viața spiritului“ ar fi urmat să conțină trei volume: „Gândirea“, „Voirea“, „Judecarea“, dar până la moartea sa bruscă în 1975 a reușit să le finalizeze doar pe primele două, publicate postum, în 1978, sub titlul The Life of the Mind. The Groundbreaking Investigation on How We Think. O vastă și pătrunzătoare investigație despre activitățile mentale fundamentale din viața contemplativă a omului, despre tot ce se petrece pe invizibilul „tărâm al gândirii“ (cum îl numea Kant), Viața spiritului poate fi socotită încununarea finală și măreață a gândirii Hannei Arendt și totodată o moștenire bogată și provocatoare pentru gândirea generațiilor viitoare.
„Cartea cea mai fascinantă și mai stimulatoare scrisă de Hannah Arendt. Cititorul învață din ea molipsindu-se de perplexitățile pe care autoarea le-a trăit atât de adânc.“ – The New York Times Book Review
„O inteligență înflăcărată și deopotrivă umană care-și pune problema fundamentală a modului cum lucrează spiritul.“ – Newsweek
========================================================
Traducere de Cristina Cioabă și Liliana Donose Samuelsson
„Gândurile nu sunt periculoase pentru simplul motiv că gândirea însăşi este o întreprindere periculoasă… Cred că a nu gândi este şi mai periculos.“ – Hannah Arendt
Convorbirile reunite în acest volum se întind de-a lungul unui deceniu, între 1964 şi 1973, când Hannah Arendt a acordat ultimul său interviu. Gânditoarea americană de origine germană abordează în ele o mare varietate de teme: de la situaţia politică în urma celui de-al Doilea Război Mondial la statutul refugiatului în lumea contemporană; de la ecourile reportajului privitor la procesul lui Adolf Eichmann la mişcările studenţeşti din anul 1968 în SUA şi Europa; de la afacerea Watergate şi Războiul de Yom Kippur la situaţia statului Israel şi identitatea evreiască în zilele noastre. În ciuda acestei diversităţi, răspunsurile sale se remarcă întotdeauna prin coborârea la esenţe, în căutarea trăsăturilor definitorii ale fenomenelor lumii contemporane. Cititorul va recunoaşte astfel pretutindeni adânca înţelegere, curajul intelectual şi intransigenţa gândirii celei care a pus în lumină pentru prima dată înrudirea fundamentală a celor două sisteme totalitare ale secolului XX: nazismul şi comunismul.
„Trăim încă în lumea Hannei Arendt… Greu de găsit între gânditorii secolului XX unul care să ne fie mai necesar pentru a ne călăuzi printre dilemele secolului XXI.“ – Adam Kirsch, The New Yorker
=======================================================
Biografii in franceza