1.Grigore Ghica, Grigri, Bucuresti, Fundatia Culturala Romana, col. Biblioteca memoriei, 1998, 362 p.
[Prefaţă de Constantin Bălăceanu Stolnici; Ediţie îngrijită de Mariana Avanu Marcu]
2.Grigore III Ghika,Domnitorul Moldovei, asasinat de otomani in 1777, la Iasi.
3.Matila Ghyka (n. 13 septembrie 1881, Iași – d. 14 iulie 1965, Londra) diplomat, estetician, scriitor, matematician, inginer și istoric român.
4. Grigore Ghica, (Grigri), n.1900, nici o fotografie pe Google images!??
Grigri de Grigore Ghica - Memoriile unui prinţ
Autorul Grigore Ghica e descendent al voivodului martir Grigore Ghica, asasinat pentru opozitia la cedarea Bucovinei catre Imperiul Habsburgic. Ghiculeştii vin dinspre Albania şi, în genere, s-au bucurat de o imagine pozitiva printre ceilalti fanarioţi. Prinţul Grigore Ghica apartine acestei ramuri moldovenesti a familiei.
Grigore Ghica s-a născut exact la 1900 şi memoriile sunt redactate între 1965 şi 1972. Grigore Ghica a părăsit România în 1943, a ajuns in Brazilia şi s-a retras in Europa la bătrâneţe.
Prinţul Grigore Ghica era fiul lui Eduard Ghica, care a fost, printre altele, deputat liberal, prefect de Vaslui şi Directorul Siguranţei Statului după 1918. Unchiul lui, Albert Ghica avea fumuri regale de monarh al Albaniei.
Moşiile părinteşti se aflau la Măcreşti şi Ţibana, în Vaslui, fiind vecin cu Ţibăneştiul şefului conservatorilor şi junimiştilor, Petre P. Carp.
A avut o copilărie aristocratică, crescând cu bone straine, tenis, croquet, călărie, vânătoare. In primul razboi mondial a lucrat la spitalul din Vaslui ca brancardier şi asistent medical, având cunoştinţe dobândite în cercetăşie. Nu şi-a neglijat studiile liceale, dandu-si examenul de bacalaureat în 1918. Face apoi şcoala militară la artilerie, după care pleacă la studii la Paris. Aici începe, la insistenţele tatălui, studii de chimie, fiind însoţit de soţia, Anişoara Poenaru Bordea, fiica primului ofiţer căzut la eliberarea Ardealului în 1916. Renunţă la chimie şi pleacă la Bruxelles să facă studii de agricultură. Se reîntoarce în patrie pentru a a face studii de drept, pe care le finalizează la Iaşi, unde ajunge asistent la Drept Roman. După divorţul de Anişoara, se căsătoreşte cu Jane Ratiano, fiica unui farmacist ieşean cu care are şi o fiică.
Ca toată boierimea românească, se înrudea cu marile figuri politice din perioada interbelică. Este un fapt că aceşti aristocraţi ocupau poziţii mai ales în diplomaţia românească, gratie cunoaşterii perfecte a limbilor străine, a educaţiei şi manierelor europene.
Datorită relaţiilor din lumea bună reuşeşte să ocupe poziţia de avocat la Banca Naţională care-i oferă un salariu foarte bun şi posibilităţi suplimentare de deplasare şi locuinţă. Grigore Ghica s-a dovedit şi un bun administrator de moşie. Aduce din Italia un inginer agronom şi un tractor Alfa Romeo. Ulterior, vinde moşia moldoveană, care fusese micşorată de reforma agrară din 1921 şi cumpără o moşie în Bărăgan, unde reuseste sa dublează recoltele faţă de cele din Moldova. În timpul celui de al doilea razboi mondial pune bazele unei fabrici de săpun pe care o vinde integral statului pentru inzestrarea artmatei. Face afaceri cu Italia, reprezintă statul român în Italia, unde se refugiaza atunci când simte că Germania pierde războiul. In 1943, după lovitura de stat a lui Badoglio si rasturnarea lui Mussolini Grigore Ghica pleacă în Elveţia.
Cartea este plină de relatări privind viaţa la moşie, vânători fabuloase, mese pantagruelice. Grigore Ghica se cunoştea şi cu literaţii vremii, era prieten cu Sadoveanu, Teodoreanu, cu care era rudă prin alianţă. G. Ghica l-a introdus pe Sadoveanu în Loja Masonică de Rit Scoţian a lui Pangal.
(Compilatie surse web)
-----------------------------------
Ion
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu