TASTA UNDO / Vom fi in nor, vom dainui in forma de pixeli

Le paradis, à n'en pas douter, n'est qu'une immense bibliothèque (Gaston Bachelard)

CLOUD

BLOG

UNDO

- Eh! qu'aimes-tu donc, extraordinaire étranger?

- J'aime les nuages... les nuages qui passent... là-bas... là-bas... les merveilleux nuages!

(Baudelaire: Petits poèmes en prose, I, 1869)

===============================================================

Tasta undo

(pentru prietenul S.)

Arhivele blogurilor şi ale e-mailurilor întinse pe decenii, Aleph-ul lui Borges, Vertigo, Lista infinita a lui U. Eco, romanele lui Thomas Mann, catedrala din Siena, Matthäus-Passion, nuferii lui Monet, Paradisul suspinelor de Ion Vinea, Mielul mistic al fraţilor van Eyck, filmele noir, lista slaviştilor romani, nudurile lui Giorgione, jurnalele Marthei Bibescu, expediţiile lui Magellan, poeziile lui Albert Samain, celulele închisorii Lubyanka, arhitectura mauro-gotică de la Veneţia, manierismul flamando-olandez, madrigalurile lui Monteverdi, nudurile lui Giorgione, opera lui B. Fundoianu, traducerile din P.Celan, etc., spuma zilelor, catranul istoriei, muzeele Florentei, statuia Fecioarei de la Notre-Dame manjita de fum, oboseala şi extazul nopţilor petrecute în compania tastelor si a ecranelor HD, toate aceste mii de aschii din realul real si cel virtual, sunt depuse undeva, întrun nor (Cloud) gestionat de AWB (Amazon Web services). Cand biata noastră carcasă terestră se va chirci apoi se va destinde, se va ridica şi va pleca… comoara noastră va rămâne în nor …unde va fi ferită de rugina şi umezeală,  de uitare şi de indiferenţă, de răutatea vandalilor şi de sadismul viruşilor…pana când…întrun moment suprem apocaliptic, un operator din echipa incineratorilor electronici din marea companie va apăsa alene, cu o uşoară ironie, tasta delete.

Atunci vom muri cu adevarat, definitiv, iremisibil, pana la ultima celula, pana la ultimul atom, pana la ultimul pixel.

Dar daca …totusi… undeva… mai exista o tasta…pe care scrie undo ? 

=============================================================== 

Materie obligatorie

René Magritte, La reconnaissance infinie, 1963