Montaigne Eseuri, Cartea
întâi, pref. Michel Onfray, trad. şi
note Vlad Russo, Humanitas, 2020, 472 p., 67,00 lei
La 50 de ani de la prima publicare integrala a Eseurilor lui Montaigne in limba romana, Editura Humanitas ofera cititorilor o noua traducere a acestei opere fundamentale, semnata de Vlad Russo. Noua versiune, deopotriva riguroasa si fireasca, urmareste sa-l aduca pe Montaigne mai aproape de spiritul vremii noastre, oferindu-i cititorului o adevarata bucurie a lecturii. Ea este programata sa apara in trei volume, fiecare cuprinzand cate o carte a Eseurilor.
„…O carte de citit si recitit, iar si iar, deopotriva in amanunt si in ansamblu, dar totodata, si mai ales, in diferite momente ale vietii.
"Oricum ar fi, vreau sa zic, si oricate nerozii as spune eu aici, n-am de gand sa le ascund, asa cum n-as ascunde un portret de-al meu, chel si carunt, in care e zugravit nu un chip desavarsit, ci chipul meu. Caci eu imi infatisez aici propriile simtaminte si ganduri, pe care le ofer drept ceea ce cred eu, nu drept ce-ar trebui crezut. Si n-am alta tinta decat sa ma dezvalui pe mine insumi, care maine poate ca voi fi altfel, daca o noua experienta ma va fi schimbat.“ — MICHEL DE MONTAIGNE
Montaigne, Eseuri (2 vol.) Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1966, Introducere si note de Dan Badarau, traducere Mariella Seulescu, Nr. pagini: 527 + 931
Traducerea „eseurilor“ lui Montaigne.
Eseurile lui Montaigne sunt o raritate, căci s-au editat doar de trei ori: într-o primă ediție (singura completă) la editura Stiințifică, în 2 volume. apoi la editura Minerva, în 1983 (însă numai primul volum). ambele ediții aparțin aceleiași traduceri, a Mariellei Seulescu. iar în 2002, editura Mondero publică o a doua traducere, însă selectivă, în doar 129 de pagini, a Smarandei Cosmin.
E uimitor cum într-o țară francofonă Montaigne nu are decât două traduceri. una apărută la editura Stiințifică, însă destul de putin „științifică“, mai mult arhaică decât fidelă conceptelor filozofice. iar o alta parțială, publicată la o editură mică, fără prea mare accesibilitate.
Să ne oprim la singura ediție integrală, considerată canonică, în traducerea Mariellei Seulescu. ei bine, această traducere este una greoaie, și cred că singurul ei merit este că este cea dintâi. vocabularul voit cronicăresc strică buna înțelegere a unui cititor din secolul 21. Se traduce spadă în loc de sabie, icoană în loc de imagine, stare omenească în loc de condiție umană, fire în loc de natură etc. Habar nu am ce a fost în capul traducătoarei, în afara unei dragoste față de cronicarii noștri. Pentru că, să nu uităm că, dincolo de literat, Montaigne a fost și gânditor, că a folosit unele noțiuni, devenite ulterior adevărate concepte filozofice, preluate de filozofii de după el. De aceea e nevoie de atenție în alegerea cuvântului echivalent. (Dragoș C. Butuzea)
1. Oeuvres complètes de Montaigne (La Pléiade),Édition de Maurice Rat et Albert Thibaudet. Introduction et notes de Maurice Rat, NRF Gallimard, Ancienne édition, Parution le 25 Janvier 1963, 1824 pages.
2.Michel de Montaigne,Les Essais, Suivi de Vingt neuf sonnetz d'Estienne de La Boëtie, de Notes de lecture et de Sentences peintes,Édition de Jean Balsamo, Catherine Magnien-Simonin et Michel Magnien, Nouvelle édition. Édition des «Notes de lecture» et des«Sentences peintes» établie par Alain Legros, Parution le 16 Mai 2007, 2080 pages
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu