Din nou Pasternak

 

1.Maresalul Mihail Tuhacevski, impuscat pe 12 iunie 1937

2.Generalul Iona Iakir, impuscat pe 12 iunie 1937

Ambii au fost executati cu cate un glont in ceafa de Vasili Blohin, calaul personal al lui Stalin.

Cadavrele lor au fost incinerate la locul  executiei. Cenusa a fost aruncata intro groapa comuna, in cimitirul Donskoie. Membrii familiilor celor executati au fost fie lichidati, fie trimisi in lagare.

(N.B. Soljeniţîn a fost inmormantat pe 4 august 2008, in cimitirul Donskoie din Moscova)

3.Mormantul lui  Alexandr Soljenitin.

=========================================================================

In iunie 1937, Pasternak e solicitat sa-si puna semnatura pe o  scrisoare  colectiva a Uniunii  Scriitorilor, care cerea ca maresalul Tuhacevski si generalul Iakir sa fie impuscati. Pasternak refuza ferm. A obtine semnaturi cu forta este “un viol al sufletelor”(1). Prefera sa moara  decat sa semneze, considerand ca nu are “nici un drept sa se erijeze in stapan al vietii si al mortii unui alt om”. Stavski (presedintele Uniunii  Scriitorilor) il ameninta in zadar cu ce e mai rau si ii cere sa se opreasca din joaca de-a “imbecilii tolstoieni” dar nu obtine nimic. In ziua urmatoare, Pasternak isi vede semnatura in josul scrisorii publicate in presa. In ciuda protestelor lui furioase nu obtine nici o rectificare. Confratii sai il salvasera fara voia lui.

(Préface de  Jacqueline de Proyart, p.XL, Le dosssier de l’affaire Pasternak, Gallimard 1994)

1. Depozitia lui Boris Pilniak, facuta in timpul  procesului care ii fusese intentat. (Vitali Chentalinski, La parole ressuscitée. Dans les Archives littéraires  du KGB, Robert Laffont, 1993, p.33